Bolile peștilor

Ihtiopatologia este un domeniu important al pisciculturii, o varietate largă de boli determinând îmbolnăviri ale peștilor de cultură si, consecutiv, pierderi economice importante. Un aspect particular trebuie, de asemenea, acordat zoonozelor, respective bolilor transmisibile de la pești la om.

Dintre bolile pestilor, se diferențiază cele produse de patogeni vii, şi anume bacterii, virusuri, paraziţi sau fungi.

La ciprinide, bolile bacteriene includ septicemia aeromonotică, eritrodermatita crapului şi infecţia cu Flexibacter columnaris. Dintre bolile virale importante, amintim viremia de primăvara a crapului, necroza branhiilor și variola crapului. Saprolegniaza şi branchiomicoza sunt pricipalele boli fungale ce afectează crapul de cultură. Ciprinidele sunt afectate de circa 226 specii de paraziți, în majoritatea lor cu o distributie geografică cosmopolită, fiind reprezentate toate clasele majore, respectiv protozoare, mixozoare, helminți, anelide, moluşte şi artropodeparazite.

La salmonide, bolile bacteriene importante în ferme, preponderent în cele cu sistem de recircuitare a apei, sunt infecţia bacteriană a branhiilor produsă de Flavobacterium branchiophilum, furunculoza salmonidelor, produsă de Aeromonas salmonicida, mucegariul aripioarelor produsă de specii din genul Aeromonas. Principalele boli parazitare la salmonidele de cultură, prezente şi în ţara noastră sunt girodactiloza, dactilogiroza, chilodoneloza, trichodiniaza, ichtioftirioza, ichtiobodoza, boalaproliferativă a rinichiului, infectaţia branhiilor cu amoebe parasite şi saprolegniaza. Dintre bolile virale, enunţăm necroza infecţioasă pancreatică, septicemia hemoragică virală şi necroza hematopoetică infecţioasă.

În majoritatea acestor boli produse de patogeni vii, temperature şi calitatea apei precum și densitatea peștilor intervin ca factori de risc majori, cu rol în epidemiologiea infestaţiilor.

Ca metode de diagnosticare a bolilor enunțate mai sus, se diferențiază în majoritatea cazurilor examenele directe parazitologice, bacteriologice sau micologice ce permit vizualizarea ca atare a agentului patogen, sau, în special în cazul bolilor virale, sunt necesare metode paraclinice de diagnostic.

Din multitudinea de boli ce afectează cultura principalelor specii de peşti, se diferenţiază cele cu potențial zoonotic, respectiv bolile transmisibile la om. Două categorii majore se delimitează din acest punct de vedere, şi anume bolile infectioase, respectiv cele parazitare.

Infectiile zoonotice bacteriene transmisibile de la peşti pot fi sistematizate în 2 grupe, şi anume infecții topice, locale, cauzate de contactul cu animalele acvatice sau cu produsele lor, respectiv infecțiile alimentare, cauzate de ingestia de produse acvatice neprelucrate corespunzător. Agenții patogeni, la rândul lor, pot fi indigeni mediului acvatic respectiv sau pot să apară ca urmare a contaminării mediului de către exploatațiile zootehnice situate în apropiere, utilizarea fecalelor ca îngrășăminte și efluenți proveniți din reziduuri de canalizare, ferme de animale sau animale sălbatice.

1. Principalele bacterii cu contaminare locală a oamenilor având originea în contactul cu peștii, moluşte sau crustacee, prin înţepare sau prin răni deschise sunt: Vibrio vulnificus, Mycobacterium marinum, Streptococcus iniae, Edwardsiella tarda, Aeromonas hydrophila, şi mai puțin important, Erysipelothrix rhusiopathiae. Vibrio vulnificus afecteaza anghila europeană la care produce hemoragii, necroze si ulcere la suprafata corpului si in organele interne ale anghilelor de crescatorie, iar la om pot produce fasciita necrozantă și septicemie. Mycobacterium marinum provoacă boală sistemică cronică la peşti, cu granuloame în mai multe organe și  țesuturi, pierderea echilibrului, inapetenţă, decolorarea corpului, apatia, exophthalmie, ulcere cutanate, aripioare erodate, urmate de deces; la om provoacă inflamații granulomatoase sau difuze ale pielii, țesuturi subcutanate și teno-sinovita la degete și mâini fiind denumită „granulomul de piscină”. Streptococcus iniae afectează preponderent tilapia și specii de bibani, fiind răspândit în crescătorii din USA, Asia, Africa si Australia. Edwardsiella tarda este răspândită în USA, Europa și Australia unde produce boala cunoscută sub denumirea de „gangrene peștilor”, sau „boala emfizematoasă putridă a somnului” sau „boala roșie a anghilelor”, o boală sistemică.
2. Dintre parazitii transmisibili la om prin consum de carne de peste se diferențiază infestațiile cu trematode, cestode, respectiv nematode.

Cele mai importante specii de trematode transmisibile prin consum de carne de peste insuficient prelucrată termic sunt Clonorchis sinensis, Opisthorchis viverrini și Opisthorchis felineus. Aceste specii sunt răspândite în principal în țările asiatice unde tradițiile culinare presupun consumul de carne de pește proaspăt, neprelucrat termic, dar O. felineus este un trematode comun felinelor și omului, raspândit și în România. Un număr mare de specii de pești de apă dulce pot transmite stadiile infective de trematode, speciile de pești din familia Cyprinidae (crapii), fiind cele mai obișnuite. Piscicultura traditională, cu pesti crescuti in iazuri ofera habitate excelente pentru realizarea ciclurilor biologice ale acestor paraziti, iar lipsa unor masuri stricte de igiena, amplasarea latrinelor langa iazuri, prezenta altor gazde definitive ale acestor trematode în fermă (caini, pisici) favorizeaza dispersea oualor in mediul acvatic, derularea acestor cicluri si contaminarea pestilor care constituie a doua gazda intermediara a trematodelor respective. Consecutiv, consumul pestilor infestati de catre om va determina contaminarea acestuia. Intre 79.8 si 601 milioane de personae sunt expuse riscului contaminarii cu una din speciile menţionate, la nivel global, preponderent in tarile din Asia. Infestatiile la om se traduc prin afectarea canalelor biliare, probleme gastro-intestinale, afectarea ficatului și posibil cholangiocarcinom. 

Dintre bolile produse de cestode in care interventia pestilor este semnificativa se remarca difilobotrioza umană, produsa de Diphylobothrium latum, familia Diphyllobothridae. Omul, porcul si carnivorele sunt gazdele definitive ale parazitului, iar pestii intervin ca si gazed intermediare de stadiul 2. Incidențabolii la om au crescut considerabil în ultimii ani, creșterea fiind strâns legată de consumul de pește crud în diferite preparate traditionale, cum ar fi sushi, sashimi, ceviche, carpaccio și alte produse similare. Mult timp aceste preparate au fost produse din pești sălbatici capturati, dar creșterea accentuate a incidenței bolii în unele regiuni, înultimii ani,poate fi atribuită utilizării salmonidelor de cultură. Boala la om, asociată cu obiceiul de a mânca pește crud sau necorespunzător gătit, se exprima prin diaree, durere abdominală și anemie.

Nematodele, respective specii apartinând genurilor Anisakis si Pseudoterranova, din familia Anisakidae, prezinta potential zoonotic prin formele lor larvare care se dezvolta in pesti, gazdele intermediare de stadiul 2 a acestor nematode. Cea mai cunoscută şi patogenă specie pentru om este Anisakis simplex ce are ca si gazde definitive mamiferele marine astfel ca transmiterea acestuia la om este posibila prin consum de pesti marini salbatici capturati, sau proveniti din ferme marime. Alte specii insa, preponderent din genul Contracaecum, au ca si gazde definitive specii de pasari ihtiofage, astfel ca formele lor larvare se pot dezvolta si in ciprinidele de crescatorie. Anisakioza este o zoonoza grava la om, putand cauza dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree, putand aparea şi manifestări alergice consecutive consumului de larve moarte sau inactivate, din carnea de peşte. Incidenta anisakiazei la om in Europa atinge 3.8/100 000 locuitori. 

Tot dintrene matode, genul Gnathostoma include câteva specii patogenice pentru om. Au un ciclu complex de viaţă în care peştii intervin ca gazed intermediare, consumul acestora incomplete prelucraţi termic putând produce la om un tablou clinic larg, cu manifestări internesauexterne, „larva migrans” fiind unul dintre simptomele cunoscute.