Păstrăv curcubeu

Cerințe de proteine

Toți peștii necesită în hrană toți cei zece aminoacizi esențiali; păstrăvul curcubeu nu face excepție. În cea mai mare parte, sunt stabilite cerințele minimale cantitative pentru aminoacizii esențiali, deși există unele studii conform cărora necesitatea raportată pentru lizină este ușor subestimată față de adevărata cerință cu aproximativ 15%. Lizina, metionina și arginina (sau treonina) sunt primul, al doilea și al treilea aminoacid limitant în alimentația păstrăvului curcubeu atunci când nivelul făinii de pește este redus și sursele de proteine ​​din plante sunt crescute. Deși peștele necesită aminoacizi, nu proteine ​​în sine, există niveluri aparente de proteine minimale pentru performanțe maximale la păstrăv (Tabelul 1). Așa cum se întâmplă la majoritatea peștilor, nivelul optim de proteine ​​din furaje depinde de conținutul energetic alimentar și de raportul dintre aminoacizii esențiali și neesențiali. Un raport de 55:45 pare cel optim (Green, Hardy și Brannon, 2004).

Cerințe de lipide

Păstrăvul curcubeu folosește eficient lipidele și necesită surse alimentare de acizi grași de tipul n-3 (Tabelul 1). Cerințele de acizi grași n-3 de păstrăvul curcubeu sunt îndeplinite cel mai eficient de acidul eicosapentaenoic (EPA) (20: 5n-3) și de acidul docosahexaenoic (DHA) (22: 6n-3). Păstrăvul are o capacitate limitată de a converti acidul linolenic (18: 3n-3) sau acid stearidonic (C18: 4n-3) în EPA sau DHA. Necesarul minimal al păstrăvului pentru acizii grași n-3 este de 1,0 la sută din dietă sau 20% din lipidele alimentare (NRC, 1993). Semnele deficitului de n-3 includ o creștere slabă, un raport ridicat de conversie a furajelor și un sindrom de șoc asemănător leșinului. 

Cerințe de carbohodrați

Păstrăvul curcubeu nu are o necesitate aparte pentru carbohidrați și poate, de fapt, să prospere și atunci când alimentația conține puțini carbohidrați. Cu toate acestea, unii carbohidrați din furaje sunt inevitabili atunci când sunt utilizate ingrediente furajere convenționale și, de asemenea, benefice pentru păstrăv, după cum se constată o îmbunătățire a ratei de conversie a furajelor atunci când un anumit nivel de carbohidrați este prezent în dietă. Cu toate acestea, există o limită a capacității păstrăvului curcubeu de a tolera niveluri ridicate de carbohidrați atunci când sunt hrăniți pe o perioadă îndelungată. Peste 30 la sută din carbohidrații disponibili în dietă sunt suficienți pentru a face ca depozitele de glicogen din ficat și mușchi să ajungă la saturație maximă și pentru schimbările metabolice care indică stresul metabolic să devină evidente atunci când peștele este hrănit pe o perioadă lungă. Pe baza mai multor studii, s-a constatat că nivelul optim de carbohidrați disponibili pentru păstrăvul curcubeu este de 15-17%. Așa cum se întâmplă pentru majoritatea speciilor de pești carnivore, carbohidrații simpli, de ex. glucoza și dextroza sunt mai disponibili decât carbohidrații complecși. Amidonul brut este, în esență, indisponibil, în timp ce amidonul prelucrat este foarte disponibil pentru păstrăv. Polizaharidele nesolubile (NSP) nu sunt complet disponibile pentru păstrăvul curcubeu.

Necesarul în alți nutrienți, vitamine și macro- și microelemente sunt sintetizați în tabelul 1.

Nutrienți Larve Alevini Puiet Pește
de consum
Reproducător
Protein brută, % min 45-50 45 43 42 35-40

Proteină brută, g/kg masă corporală/zi


Amino acizi, % min în furaj (raportat la substanța uscată)

Arginină 2 2 2 2 2
Histidină 0.7 0.7 0.7 0.7 0.7
Isoleucină 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8
Leucină 1.4 1.4 1.4 1.4 1.4
Lizină 1.8 1.8 1.8 1.8 1.8
Metionină 1 1 1 1 1
Fenilalanină 1.2 1.2 1.2 1.2 1.2
Treonină 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8
Triptofan 0.2 0.2 0.2 0.2 0.2
Valină 1.3 1.3 1.3 1.3 1.3

Grăsime brută, % min

Acizi graşi esenţiali, % min
18:2n-6
20:4n-6 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5
18:3n-3
20:5n-3 1 1 1 1 1
22:6n-3 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5
Carbohidraţi, % max 12 12 12 12 12
Celuloză brută, % max 3 3 3 3 3
Energie brută, min kJ/g 15.5 15.5 15.5 15.5 15.5
Energie Metabolizabilă, min kJ/g
Raportul proteină/Energie, mg/kJ 25 25 25 25 25

Substanţe minerale

Macroelemente (%) Larve Alevini Puiet Pește de consum Reproducător
Calciu, max 1 1 1 1 1
Fosfor,min 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8
Magneziu, min 0.05 0.05 0.05 0.05 0.05
Sodiu, min 0.06 0.06 0.06 0.06 0.06

Microelemente, min mg/kg substanţă uscată Larve Alevini Puiet Pește de consum Reproducător
Potasiu 0.7 0.7 0.7 0.7 0.7
Fier 60 60 60 60 60
Sulf
Clor
Cupru 3 3 3 3 3
Mangan 13 13 13 13 13
Zinc 30 30 30 30 30
Cobalt
Selenium 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3
Iodine 1.1 1.1 1.1 1.1 1.1
Molibden
Crom
Flor

Vitamine, min IU/kg Larve Alevini Puiet Pește de consum Reproducător
Vitamina A 2500 2500 2500 2500 2500
Vitamina D 2400 2400 2400 2000 2000

Vitamine, min mg/kg Larve Alevini Puiet Pește de consum Reproducător
Vitamina E 25-100 25-100 25-100 25-100 25-100
Vitamina K 1 1 1 1 1
Thiamină 10 10 10 10 10
Riboflavină 5 5 5 5 5
Piridoxină 6 6 6 6 6
Acid pantotenic 20 20 20 20 20
Niacină 10 10 10 10 10
Acid folic 2 2 2 2 2
Vitamina B12 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02
Colină 800 800 800 800 800
Inositol 300 300 300 300 300
Biotină 0.15 0.15 0.15 0.15 0.15
Acid ascorbic 40 40 40 40 40

* Cerinţele în cazul puietului şi a peştilor juvenili. Valorile pentru alte stadii de dezvoltare sunt estimative
Sursă: National Research Council (1993)

Hrana la crap

Cerințe de proteină

Necesarul zilnic de proteine la crapul de comun este de aproximativ 1 g/kg greutate corporală pentru întreținere și 12 g/kg greutate corporală pentru acumulare maximă de proteine corporale. Eficiența utilizării azotului pentru creștere este cea mai mare la un aport proteic de 7-8 g/kg greutate corporală/zi. Nivelurile de proteine brute cuprinse între 30 și 38 % par să satisfacă în mod optim necesarul. Acest nivel a fost determinat folosind diete semi-purificate care conțin o singură sursă proteică de înaltă calitate (cazeină, proteine din ouă întreagă sau făină de pește). Atunci când dieta conține suficientă energie digerabilă, nivelul optim de proteine poate fi menținut eficient la 30-35 la sută (FAO).

Cerințe de lipide

 Ca pește omnivor, crapul comun poate utiliza în mod eficient atât lipide cât și carbohidrați ca surse de energie. Îmbogățirea conținutului de energie digerabilă de la 13 la 15 MJ/kg în dietă prin adăugarea de lipide la niveluri de 5-15% nu a dus la o rată de creștere mai mare sau la o îmbunătățire a utilizării proteinelor (Takeuchi, Watanabe și Ogino, 1979a). Dintre acizii grași esențiali, crapul comun necesită atât acizi grași n-6 cât și n-3. Aprovizionarea cu 1 la sută din fiecare dintre acești acizi grași duce la cea mai bună creștere și eficiență a utilizării hranei la crapul comun juvenil (Takeuchi și Watanabe, 1977). Fosfolipidele (PL) au numeroase roluri în hrănirea larvelor, astfel încât acestea trebuie furnizate atunci când larvele de crap sunt hrănite cu diete artificiale în loc de alimente vii bogate în fosfolipide. Radunzneto, Corraze și Charlon (1994) au descoperit că în primele două săptămâni de viață, alimentarea cu fosfolipide a părut a fi mai critică pentru supraviețuirea și creșterea timpurie a larvelor decât o furnizare de acizi grași n-3 din uleiul de ficat de cod.

Cerințe de carbohidrați

Studiile privind utilizarea carbohidraților la crapul comun au arătat că activitatea amilazei în tractul digestiv și digestibilitatea amidonului la pești sunt în general mai mici decât cele ale animalelor terestre. Crapul obișnuit, fiind omnivor, are o activitate intestinală a amilazei care este mai mare decât la peștii carnivori. S-a constatat că raportul dintre lungimea intestinală și lungimea corpului la crap este de 1,8-2, adică de patru ori mai mare decât cea a păstrăvului curcubeu (Oncorhynchus mykiss) și a anghilei japoneze (Anguilla japonica). Aceasta reprezintă o premiză fiziologică de utilizare mai bună a carbohidraților la crapul comun. Murai, Akiyama și Nose (1983) au investigat efectele diferiților carbohidrați și frecvența hrănirii la crapul comun. În timp ce dieta cu amidon a produs cea mai mare creștere în greutate și eficiență la două hrăniri zilnice, glucoza și maltoza au fost la fel de eficiente ca amidonul doar atunci când sunt administrate de cel puțin patru ori pe zi. Acest lucru indică faptul că există o scădere a eficienței de absorbție a glucozei și a maltozei atunci când sunt administrate cantități mari simultan. Anumite studii arată că crapul obișnuit folosea carbohidrații în mod eficient ca sursă de energie. Procentul optim de carbohidrați poate fi considerat a fi de 30-40% pentru crapul comun, după cum au demonstrat multe studii în acest domeniu.

Cerinţele de energie şi nutrienţi la crapul comun (Cyprinus carpio) în diferite etape de dezvoltare

Substanţa nutritivă Larve Alevini și puiet Adult
Proteină brută, % min 43-47 34-37 28-32
Grăsime brută, % min 4.6 5-15
Acizi graşi esenţiali, % min
18:2n-6 1
8:3n-3 0.5-1
Carbohidraţi, % max 38.5
Celuloză brută, % max 3.7-7.0
Proteină digestibilă, %1 31.5
Energie digestibilă, min kJ/g1 13-15
Raportul proteină/ energie, mg/kJ2 25.8

1 Proteina şi energia digestibilă au fost estimate din structura de nutreț combinat 

2 Proteina digestibilă/energia digestibilă