Igiena Piscicolă

Cinci măsuri pentru produse de acvacultură mai sigure și pentru a proteja sănătatea publică:

1. Practicați o bună igienă personală
2. Curățați iazul și zona de protecție a acestuia
3. Gestionați calitatea apei
4. Păstrați peștele sănătos
5. Folosiți echipamente și recipiente curate pentru recoltare.

Condiții de igienă generale

• Instalațiile de acvacultură trebuie să fie păstrate curate și să nu conțină deșeuri, pește mort, materiale de ambalare și alte obiecte care nu sunt necesare.
• Toate echipamentele, rezervoarele, cutiile etc. care vin în contact cu peștele trebuie curățate și dezinfectate în mod regulat, cel puțin după fiecare utilizare.
• Animalele domestice și de fermă, inclusiv câinii de pază, ar trebui să fie excluse din zonele adiacente iazurilor unde este crescut sau păstrat pește.
• Instalațiile piscicole trebuie să aibă un plan de gestionare a salubrității prin care se stabilesc programele de curățare și dezinfectare, procedurile de monitorizare și înregistrare și acțiunile corective.

Programul general de curățare și dezinfectare

• La nivelul fiecărei exploatații piscicole trebuie elaborat și afișat un program de curățare și dezinfectare permanentă, pentru a asigura curățarea corespunzătoare și regulată a tuturor părților instalațiilor și echipamentelor piscicole.
• Programul ar trebui să detalieze procedurile de curățare și utilizarea detergenților adecvați pentru îndepărtarea murdăriei, a grăsimii și a altor materiale care ar putea găzdui
  contaminarea. De asemenea, ar trebui să descrie utilizarea agenților de igienizare pentru a ucide sau a inactiva microorganismele patogene. Pe lângă aspectele privind siguranța alimentelor, selecția substanțelor chimice corespunzătoare de curățare și igienizare ar trebui să țină seama de toxicitatea lor pentru peștii care ar putea intra în contact cu reziduurile lor.
• Programul ar trebui să definească materialele și echipamentele de curățare și dezinfectare permise și metodele de utilizare a acestora. Persoana (persoanele) desemnată ar trebui să fie responsabilă pentru implementarea programului.
• Implementarea programului trebuie înregistrată pe o listă de verificare. Programul și listele de verificare completate ar trebui să fie disponibile în orice moment pentru inspecția afectuată de către autoritatea competentă.
• Personalulul din fermă trebuie să fie instruit în utilizarea echipamentelor de curățare, a metodelor de demontare a echipamentelor pentru curățare și a procedurilor care trebuie utilizate în curățare și igienizare.

Prelevarea probelor pentru analize

Pentru speciile acvacole, monitorizarea reziduurilor are două obiective. Primul este de a stabili dacă a existat vreo utilizare de substanțe interzise. Prin urmare, eșantioanele sunt prelevate pe parcursul întregului ciclu de producție (furaje de pește, ouă, larve, puiet, creștere și comercializare, reproducător). Probele pot include organe (ficat și rinichi), iar testele sunt efectuate pentru a detecta prezența oricărei substanțe interzise la orice nivel. În UE acestea sunt denumite grupa A (substanțe anabolice și neautorizate).

Al doilea obiectiv este de a verifica dacă substanțele permise au fost aplicate corect (de exemplu, respectarea perioadelor de neutralizare fiziologică) și, prin urmare, se prelevează probe din crescătorie și din peștele recoltat pentru comercializare, iar testele sunt efectuate pe porțiuni comestibile (piele și mușchi), pentru a stabili conformitatea cu limita maximă a reziduurilor admise de legislație. În regimul UE, acestea sunt denumite grupa B (medicamente veterinare și contaminanți).

Cerințele UE pentru eșantionare (prelevare probe biologice) pentru programul de monitorizare a reziduurilor sunt următoatele, pentru produsele din pește: un eșantion este unul sau mai mulți pești, în funcție de dimensiunea peștilor în cauză și a cerințelor metodei analitice. Statele membre trebuie să respecte nivelurile minime de eșantionare și frecvențele de prelevare, în funcție de producția de pește de fermă (exprimată în tone). Numărul minim de eșantioane care trebuie colectate în fiecare an trebuie să fie de cel puțin 1 la 100 tone de producție anuală (cel puțin 1%). Compușii căutați și eșantioanele pentru analiză ar trebui să fie selectate în funcție de utilizarea probabilă a acestor substanțe.

Eșantionarea se efectuează pe două niveluri:

1. Nivelul I: o treime din totalul probelor: toate probele trebuie prelevate la nivelul fermei, din pește în toate etapele de creștere, inclusiv pește gata de a fi introdus pe piață pentru consum.
2. Nivelul II: două treimi din totalul probelor, eșantionarea trebuie efectuată:
(a) de preferință la nivel de fermă, pește gata de a fi introdus pe piață pentru consum;
(b) fie la instalația de prelucrare, fie la nivel de comerț cu ridicata, pește proaspăt, cu condiția ca, în cazul unor rezultate pozitive, peștele să fie urmărit în ferma de origine (lanțul trasabilității).
În toate cazurile, probele prelevate la nivelul fermei trebuie recoltate de la minimum 10% din locurile de producție înregistrate.

Compușii care se încadrează în grupele A și B sunt următorii:
GRUPA A – Substanțe cu efect anabolic și substanțe neautorizate
(1) Stilben, derivați de stilbene și sărurile și esterii acestora
(2) Agenți antitiroidieni
(3) Steroizi
(4) Lactonele cu acid rezorcilic, inclusiv zearalanolul
(5) Beta-antagoniști
(6) Compuși incluși în anexa IV la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990
GRUPA B – Medicamente veterinare și contaminanți
(1) Substanțe antibacteriene, inclusiv sulfonamide, chinolon
(2) Alte medicamente veterinare
(a) Antihelmintice
(b) Anticocciciostatice, inclusiv nitroimidazol
(c) Carbați și piretroizi

(d) Sedative
(e) Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
(f) Alte substanțe farmacologic active
(3) Alte substanțe și contaminanți ai mediului
(a) Compuși organoclorurați, inclusiv PCB
(b) Compuși organofosforici
(d) Elemente chimice
(d) Micotoxine
(e) Coloranți
(f) Altele.